De ce?
Şi a fost mâine şi ce am promis nu am uitat
Şi a fost ieri şi sunt complet debusolat.
Dar azi e azi şi sunt ferit de toate
În viitorul meu continuu stau departe.
Căci pentru mine a uita nu-i omeneşte
Şi nici celui care-i promiţi nu îi prieşte.
Şi-alaltăieri stăteam şi-mi aminteam
Şi nici măcar puţin nu-nţelegeam.
Nu-nţelegeam şi nu-nţeleg când doare,
Ai o tendinţă să cazi din picioare.
Nu-nţeleg de ce când spune: “Pa!”,
Eu am tendinţa să m-apropii tot mai mult de ea.
De ce când Soarele e sus pe cer
În jurul meu nu-i nici un înger?
De ce când Luna e umbrită de păcate
Eu stau aici şi EA-i aşa departe?
De ce nu mă răzbun pe soarta crudă?
Mi-e frică să mai spun ceva să nu audă.
De ce meticulos şi-atent să fi?
Pentru că tot ce-a fos va mai veni.
“Căci pentru mine a uita nu-i omeneşte
Şi nici celui care-i promiţi nu îi prieşte.”
Asa e…( banuiesc ca e adaptare dupa “a gresi e omeneste”
). Facem eforturi mari sa uitam ceea ce ne-a provocat suferintza, dar nu realizam ca odata cu nenorocirile pe care le dam la spate, se duc si momentele fericite… Nu e “omeneste” sa uiti o poveste pe care ai scris-o cu cineva si nici sa iti amintesti doar de ce a fost bine si sa dai naibii clipele grele; e ca si cum ai arunca ciornele unui roman 
1Exact. Dar vezi tu, pe altii ii doare fix in … cot de ceea ce a fost.
2ar trebui sa te promovezi mai mult:) poate ii trimiti un articol lui Ciulea..are el un proiect
3Stie despre asta
sunt acolo la el.
4