Barca speranţei
O barcă mică nu-i suficientă pentru doi,
O vâslă îţi ajunge, inima ca s-o-nmoi.
O vorbă bună şi un sentiment
Un gest plăpând e un avertisment.
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinţi statui
Să fim întîia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.
Veac de tăcere
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „dacă”
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „nu”
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.
E sufletul meu
Sub clar de lună, zgribulit,
Stă un suflet dezgolit.
Stă şi-aşteaptă de o lună
Prin vreme bună, prin furtună.
Altă matematică
Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.
Timpul şi iubirea
În veşnicia timpului necruţător
Iubita mea, eu stau să mor.
Să mor … de gânduri, vise şi de al tău dor.
De ce timpul este necruţător?
