E sufletul meu
Sub clar de lună, zgribulit,
Stă un suflet dezgolit.
Stă şi-aşteaptă de o lună
Prin vreme bună, prin furtună.
Sub clar de lună, zgribulit,
Stă un suflet dezgolit.
Stă şi-aşteaptă de o lună
Prin vreme bună, prin furtună.
Iubire-i ceea ce eu simt
Şi largul orizont presimt.
Doar tu şi eu, mergând şi stând,
Şi pretutindeni pentru ea luptând.
De-atât amar de vreme
Şi de-aşa depărtare
Sufletul stă-n extreme
Şi strigă-n disperare.
Am pentru toţi o întrebare
Cine a inventat iubirea oare?
Ştia măcar că în adâncuri doare?
Ştia sau a aflat din întâmplare?
Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.