Un gând
În noaptea asta mare
Cu timp necruţător
Şi lacrimi multe şi amare
Cu suflet mic şi muritor.
E seara în care vorba doare
În care luna se ascunde,
Şi-o mare parte a mea ce moare.
Iubita mea nu mai răspunde.
Şi strig la cer îndurerat
Şi strig la stele să m-asculte
Şi parcă nu-i adevărat
Iubita mea, te rog, sunt multe.
Dar … ai plecat şi mi-ai zis pa
Şi-un sentiment mă măcina
Mi-e tare dor de vocea ta.
Şi inima-mi agoniza.
Agonizează în durere
Şi sufletul încearcă tare
Să-i spună inimii să spere.
Că asta-i doar o acostare.
O acostare-a unui gând
A unei fraze neînţelese
A unei fete ce plângând
Ceva dureros zisese.
Mă doare când nu îmi răspunzi
Mă doare când m-abandonezi.
Te rog eu mult să nu te-ascunzi
Şi să-ntelegi şi să mă crezi.

